Zero finale la Europene: gimnastica românească, la un minim istoric după Paris 2024

Rezultatul dezastruos de la Zagreb și prăbușirea unei tradiții

Campionatele Europene de la Zagreb au marcat un moment sumbru pentru gimnastica feminină românească. Echipa a încheiat competiția pe locul 11, acumulând doar 151,129 puncte, și, într-o premieră după mai bine de cinci decenii, nicio gimnastă româncă nu a reușit să se califice într-o finală pe aparate. Această contraperformanță este cu atât mai dramatică, având în vedere că România deține un palmares istoric impresionant, fiind pe primul loc în clasamentul all-time al Europenelor feminine de seniori, cu 162 de medalii (56 de aur, 58 de argint, 48 de bronz) până în anul 2025. La individual, Alexia Blănaru a fost cea mai bine clasată gimnastă româncă la individual-compus, ocupând locul 21 cu 50,365 puncte. Considerată principala speranță la medalie, Sabrina Voinea a ratat atât finala de la bârnă, cât și pe cea de la sol, unde s-a clasat pe locul 13, cu 12,966 puncte. Dificultățile la paralele au fost din nou evidente, cu scoruri de 9,700 pentru Maria Ceplinschi, 11,000 pentru Daria Tănasă și 11,566 pentru Alexia Blănaru. Singura veste pozitivă a venit din calificarea echipei la Campionatele Mondiale de la Rotterdam, asigurată prin clasarea în primele 13 națiuni. Acest rezultat nu poate fi atribuit unei simple zile proaste, ci reflectă o criză sistemică, a cărei rădăcini se întind pe parcursul ultimilor ani.

Declinul de după bronzul olimpic de la Paris 2024

Prăbușirea actuală a survenit după o perioadă de speranță, în urma Jocurilor Olimpice de la Paris. Atunci, gimnastica feminină românească părea să-și regăsească drumul, cu o echipă prezentă la Jocurile Olimpice după 12 ani, clasată pe locul 7, și cu Ana Bărbosu câștigând medalia de bronz la sol. Coordonatorii acelui proiect, antrenorii Patrick Kiens și Daymon Jones, reușiseră să construiască un nucleu valoros, despre care Kiens credea că ar fi putut ajunge în top 5 mondial dacă programul ar fi fost menținut pentru încă un ciclu olimpic. Schimbările au început să apară după alegerile federale din 25 aprilie 2025, când fostul campion european Ioan Suciu a preluat conducerea Federației Române de Gimnastică (FRG) de la Carmencita Constantin, care a optat să nu mai candideze după un mandat considerat, din exterior, ca fiind unul de redresare. Noua administrație, însă, nu a ales calea continuității. Proiectul Kiens-Jones, deși aceștia și-au încheiase mandatul după Jocurile Olimpice, dar s-au arătat deschiși colaborării, nu a fost preluat. Această strategie viza nu doar succesul la Paris 2024, ci și dezvoltarea pe parcursul întregului ciclu olimpic actual. Un exemplu al eficienței vechii direcții a fost performanța Anei Bărbosu la Europenele de la Leipzig de anul trecut, unde a obținut patru medalii, inclusiv un aur la sol, în prima lună a mandatului noii conduceri, demonstrând valoarea pregătirii anterioare coordonate de Corina Moroșan. Cu toate acestea, decizia conducerii Ioan Suciu a fost de a "schimba tot ce e vechi". Patrick Kiens a declarat recent că a sfătuit echipa actuală să păstreze unită generația Ana Bărbosu – Amalia Ghigoarță – Andreea Preda, pentru a câștiga timp până la maturizarea junioarelor, sfat care nu a fost urmat. Chiar dacă la conducerea lotului a fost numit un antrenor cu experiență, Nicolae Forminte, rezultatele obținute sub mandatul său nu s-au ridicat la nivelul celor obținute de Corina Moroșan.

Divergențe interne și dizolvarea loturilor naționale

Criticile nu au venit doar din exterior. În iulie, Gina Gogean, vicepreședinte al Federației și un susținător al candidaturii lui Suciu, s-a delimitat public de stilul de conducere, invocând lipsa de consultare, decizii unilaterale și devierea de la strategia electorală promisă la alegeri. O decizie extrem de controversată, și inexplicabilă din punct de vedere sportiv, a fost luată în noiembrie 2025, când, după o ședință de șapte ore, Comitetul Executiv a hotărât dizolvarea temporară a loturilor naționale. Gimnastele au fost trimise să se pregătească la cluburile lor, fără un program centralizat. Cinci dintre ele, inclusiv Maria Ceplinschi (prezentă la Zagreb), au protestat oficial la Autoritatea Națională pentru Sport și la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, argumentând că măsura le afectează pregătirea, recuperarea și chiar activitatea școlară. Deși Federația a justificat decizia prin necesitatea protejării sportivelor, pe fondul unor acuzații grave legate de mediul de pregătire, efectul a fost o rupere a continuității unui lot aflat oricum în reconstrucție, cu un cost sportiv evident.

Exodul talentelor spre universitățile americane

În paralel cu aceste tensiuni interne, România a început să piardă sportive importante din sistemul clasic. Ana Bărbosu a ales să studieze și să concureze la Universitatea Stanford, în cadrul NCAA, fiind urmată de alte gimnaste precum Lilia Osman, Amalia Ghigoarță (care s-a retras în iulie din cauza accidentărilor) și, recent, Denisa Golgotă, bursieră la Berkeley. Această tendință nu înseamnă un abandon total al gimnasticii, ci o dificultate majoră în a mai participa la lotul național fără a-și perturba programul universitar. Mai mult, în contextul obstacolelor întâmpinate în țară – în special cazul Denisei Golgotă, aflată într-un conflict deschis cu Camelia și Sabrina Voinea – motivația de a risca viitorul academic pentru o federație care nu le-ar aprecia e redusă. Practic, aceasta echivalează cu o retragere de la echipa națională. Patrick Kiens, coregraf de renume internațional, a accentuat, într-un interviu recent pentru presa străină, importanța unui proiect care să fi prevenit acest exod, oferind gimnastelor motive să rămână atașate lotului național.

Scandalurile din jurul familiei Voinea și fragmentarea generală

Pe lângă toate aceste probleme, au planat și scandalurile constante din jurul familiei Voinea. În mai 2026, FRG a suspendat-o temporar pe Camelia Voinea, în urma acuzațiilor privind metodele sale de antrenament, menționând totodată prezumția de nevinovăție. Ulterior, în iunie, Tribunalul București a suspendat efectele hotărârii federației, permițându-i să revină la activitate. La Zagreb, Camelia Voinea a fost oficial parte a colectivului tehnic românesc, însă atmosfera generală a rămas tensionată, mai ales în lumina declarațiilor publice ale fostei campioane, care și-a exprimat dezamăgirea față de comportamentul FRG. Timp de luni întregi, energia gimnasticii românești a fost irosită în comunicate, acuzații, procese și dispute interne, în detrimentul dezvoltării unui proiect tehnic coerent. Semne ale unei crize similare au fost vizibile și la masculin, unde România nu a avut niciun gimnast la Campionatele Mondiale din 2025, o situație inimaginabilă pentru o țară cu tradiția noastră în gimnastică, iar dizolvarea loturilor naționale a adâncit ulterior această fragmentare.

Explorează subiectele:

Gimnastică Campionate Europene FRG

Distribuie Distribuie Comentarii