De citit ce scrie!/Adrian Năstase acuză ANRE de favorizarea furnizorilor în detrimentul prosumatorilor
Aproape 300.000 de români au devenit prosumatori, investind în panouri fotovoltaice și contribuind semnificativ la securitatea energetică a țării. Fostul premier Adrian Năstase denunță, pe blogul său, ceea ce el numește o "afacere" în spatele acestui sector, criticând întârzierile constante ale Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE) în aplicarea legislației și modul netransparent în care energia livrată de prosumatori este valorificată, generând un flux economic anual estimat la sute de milioane de lei de care ar beneficia, în mod inechitabil, furnizorii.
Deși numărul prosumatorilor a crescut exponențial, atingând aproape 297.000 de unități la sfârșitul anului 2025 și o putere instalată cumulată de peste 3.000 MW – o valoare superioară capacității celor două reactoare de la Cernavodă (aproximativ 1.400 MW) – relația lor cu statul român este marcată de provocări legislative și reglementări întârziate, conform analizei lui Adrian Năstase.
O istorie de întârzieri legislative și reglementare
Conceptul de "prosumator" a fost introdus în legislația românească prin Legea nr. 184/2018, intrată în vigoare la 23 iulie 2018. Aceasta acorda micilor producători de energie regenerabilă dreptul de a-și consuma propria producție și de a vinde surplusul către furnizori. Cu toate acestea, cadrul de reglementare esențial, care trebuia actualizat de ANRE în termen de 90 de zile, a fost adoptat abia la 28 decembrie 2018, la peste cinci luni de la intrarea în vigoare a legii, o primă dovadă a decalajului dintre intenția legislativă și aplicarea practică, remarcă fostul premier.
Mecanismul de compensare cantitativă și perioada de 24 de luni
Un nou pas a fost făcut la sfârșitul anului 2021, prin Ordonanța de Urgență nr. 143/2021, care a introdus mecanismul de compensare cantitativă pentru prosumatorii cu instalații de până la 200 kW. Acest sistem permite compensarea energiei livrate în rețea cu cea consumată, iar surplusul putând fi reportat pe o perioadă de până la 24 de luni. Adrian Năstase subliniază că, deși energia injectată în rețea este consumată imediat și facturată altor consumatori, prosumatorul este nevoit să aștepte până la doi ani pentru regularizarea sa. Această situație a fost descrisă de asociațiile prosumatorilor drept o "creditare fără dobândă a furnizorilor de către prosumatori", o realitate economică cu impact semnificativ.
Prosumatorii, o "centrală electrică" descentralizată subevaluată
Impactul prosumatorilor asupra sistemului energetic național este considerabil. În 2024, aceștia au injectat în rețea aproximativ 1,24 TWh de energie electrică, iar în 2025, cantitatea a crescut la aproximativ 1,77 TWh, un total de aproape 3 TWh în doar doi ani, cu o creștere anuală de circa 43%. Adrian Năstase argumentează că, într-un context de criză energetică, cei aproape 300.000 de români au creat o uriașă centrală electrică descentralizată, majoritatea prin investiții proprii, contribuind la reducerea importurilor și la creșterea securității energetice. Energia pe care ei o produc intră imediat în sistem, nu așteaptă 24 de luni, afirmă Năstase.
Discrepanțe de preț și lipsa de transparență
O altă problemă ridicată de Adrian Năstase este diferența dintre prețul la care furnizorii cumpără energia de la prosumatori și cel la care o vând consumatorilor finali. Deși se recunoaște că prețul final include componente precum distribuția, transportul, TVA-ul și alte taxe, cifrele prezentate ridică semne de întrebare.
- Un exemplu furnizat de PPC pentru anul 2026 indică o valorificare a energiei livrate de prosumatori la aproximativ 0,425 lei/kWh, în timp ce prețul final pentru consumator ar ajunge la aproximativ 1,20 lei/kWh.
- E.ON valorifică energia de la prosumatori la circa 0,624 lei/kWh, cu un preț pentru consumatori de peste 1,15 lei/kWh înainte de componentele finale ale facturii.
- Hidroelectrica, într-o abordare mai transparentă, declară un preț identic pentru energia activă cumpărată de la prosumatori (până la 200 kW) și cea furnizată, de aproximativ 0,599 lei/kWh, la care se adaugă celelalte componente reglementate.
Adrian Năstase nu susține că diferența reprezintă integral profitul furnizorilor, dar se întreabă "cât câștigă efectiv furnizorii din energia produsă de prosumatori?" și "de ce această cifră nu este prezentată într-o formă simplă și transparentă publicului?".
Energia circulă, banii pot aștepta: un flux economic de amploare
Fostul premier ilustrează situația printr-un exemplu simplu: un prosumator livrează astăzi 1.000 kWh, care sunt imediat consumați și facturați, dar regularizarea poate dura până la doi ani. Năstase consideră că este dificil să găsim multe activități economice în care producătorul livrează marfa imediat, aceasta este valorificată rapid, dar plata este amânată cu până la doi ani. Având în vedere că doar într-un singur an (2025) au fost injectați 1,77 miliarde de kWh, problema nu este marginală. Folosind o valoare medie ipotetică de 0,50 lei/kWh, energia injectată într-un an ar reprezenta aproape 885 de milioane de lei, o sumă care ilustrează dimensiunea fluxului economic în discuție, chiar dacă nu reprezintă integral datoria către prosumatori sau profitul furnizorilor.
Noua lege a prosumatorilor și blocajul normativ
Situația ar fi trebuit să se schimbe odată cu promulgarea Legii nr. 160/2026, la 23 iulie 2026, după un parcurs legislativ îndelungat și controversat, în care senatorul Daniel Zamfir a avut un rol important. Aceasta introduce o modificare importantă în privința compensării pentru prosumatorii de până la 200 kW, stabilind un mecanism lunar. De asemenea, pentru persoanele fizice cu instalații de până la 27 kW, surplusul poate fi utilizat pentru alte locuri de consum ale aceleiași persoane sau chiar pentru plata facturilor la gaze naturale, în anumite condiții. Năstase consideră că această reglementare este de "bun-simț", având în vedere că energia este produsă și consumată imediat, iar relația financiară ar trebui reglată în termen rezonabil.
Însă, fostul premier semnalează o situație familiară României: deși legea există și a intrat în vigoare, aplicarea efectivă a noilor mecanisme depinde de actualizarea metodologiei ANRE. Legea acordă ANRE un termen de 60 de zile. Deși acest termen nu a expirat încă, Năstase se întreabă de ce metodologia nu a fost pregătită în avans, având în vedere discuțiile de aproape trei ani asupra proiectului de lege. Se amintește precedentul din 2018, când ANRE a depășit termenul de 90 de zile, ajungând la cinci luni de întârziere. "Opt ani mai târziu, ne aflăm din nou în situația în care legea spune un lucru, iar aplicarea lui practică depinde de apariția unor norme administrative", scrie Năstase, adăugând că "energia nu așteaptă. Panourile produc. Prosumatorii livrează. Rețeaua preia. Furnizorii facturează. Doar noile drepturi ale prosumatorilor așteaptă metodologia. Iar ANRE așteaptă, din nou, să treacă vara!"
Cine câștigă din fiecare zi de întârziere?
În încheierea analizei sale, Adrian Năstase pune întrebarea fundamentală: "Cine câștigă din întârziere?". Făcând o trimitere la "băieții deștepți din energie", fostul premier subliniază că, într-un sistem unde aproape 300.000 de cetățeni au investit masiv și contribuie la securitatea energetică, regulile trebuie să fie simple și corecte. El cere ca, la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 160/2026, să se verifice dacă ANRE și-a îndeplinit datoria. În caz contrar, "va trebui să întrebăm de ce. Și, mai ales: cine câștigă din fiecare zi de întârziere?"
Explorează subiectele:
